stateam astazi, la scoala, in banca, si ma pregateam de ascultare la limba romana. dupa ce mi s-a adresat prima intrebare, am cazut putin pe ganduri, si nu am mai auzit vocile din jurul meu. am ignorat toate privirile atintite spre mine, si am avut nesimtirea sa ma gandesc la tine in momentul ala.
stii cum te-am vazut?
stateai pe o banca undeva intr-un parc. erai imbracat in negru, si fumai o tigara. fumul nu se ridica. se lasa la pamant si forma sub tine o ceata foarte pronuntata. pareai ca plutesti...aveai buzele negre si priveai in gol spre apus. cand te-ai intors spre mine si mi-ai spus "hei. te iubesc." cu tot negrul de pe buze, m-ai inegrit si pe mine, din cap pana in picioare, pana m-ai transformat intr-o umbra. apoi am mers si m-am asezat langa umbra ta. am inceput sa facem dragoste, si tu stateai acolo....si te uitai la umbrele noastre, cum fac dragoste. si zambeai...si suflai fumul incet spre noi.
intr-un final, am revenit printre muritori. inca se mai astepta raspunsul meu, dar eu am inceput sa zambesc.
sunt lucrurile care mi se intampla cu tine.
sunt lucruri pe care nu le-as schimba cu altele niciodata. niciodata. niciodata. niciodata. sper ca intelegi. NICIODATA.